Toamna, cu ale ei infinit-multicolore nuanțe, ne bucură ochii și ne cheamă tăcută să profităm de ultimele raze lungi de soare târziu ce mângâie cald stâncile parcă invitându-ne să le atingem de-a aproape și să descoperim lumea privită de la înălțimea la care doar vulturii singuratici veghează... Da, ne-am lăsat seduși de frumoasa Toamnă... și i-am pornit pe urmele ei adânc în inima Pădurii Craiului unde am găsit... Zâne și Zmei, Piticoți și... Acapulco :)) A.k.a. traseele de via ferrata din zona stâncoasă a pitorescului defileu al Crișului Repede, în Munții Pădurea Craiului. A trecut deja ceva timp de la cea mai recentă ieșire a noastră în Dolomiții italieni, așa că ne-am hotărât să ne amintim de via ferrata chiar aici pe meleagurile românești. Vineri pe înserat, odată cu ceața deasă ce se lăsa tăcută și îmbrăca văile, ne-am "cazat" direct în natură, pe malul Crișului, între pereții gri calcaroși ai defileului. Sâmbătă dimineața, la 0 grade C, lumina soarelui-răsare contura siluetele întunecoase ale copacilor în ceața albă a dimineații și dezmorțea timid acoperământul de frunze ușor înghețate ce învelea solul. Ca orice montagnard care se respectă ;), exact pe când se crăpa de prânz și întreg defileul Crișului Repede era îmbătat de soarele cald, ne echipăm cu hamuri, căști și, zornăind la fiecare pas în clinchetul carabinierelor, ne înfățișăm la Peretele Zânelor.

Aici ne primește un traseu de via ferrata ușor, plăcut și lejer, numai bun pentru a ne face încălzirea. Traseul pornește pe un vâlcel îngust, printre arbuști și iederă cățărătoare, și continuă, treaptă cu treaptă, deasupra coronamentului dezgolit ale copacilor, având o lungime totală desfășurată pe aproximativ 150m diferență de nivel.

Odată ieșiți din traseu, admirăm de la punctul de belvedere perspectiva generoasă asupra Defileului Crișului, apoi coborâm agale pe poteca marcată cu punct albastru prin pădure și ne reînfățișăm la baza pereților, de data aceasta bătând hotărâți la ușa „Casei Zmeului”. Un traseu de via ferrata ceva mai antrenant, poate ceva mai lung, cu priveliști mai deschise și mai atrăgătoare, culminând cu un pitoresc pod suspendat :) Traseul pornește la baza peretelui vecin intrării largi a peșterii omonime Casa Zmeului, și urcă ușor surplombat pe lângă Turnul Vama Sării - o ruină cocoțată sus la câțiva metri deasupra Crișului, care te duce cu gândul că acolo e adevărata ”Casa Zmeului”, cum îi și spun localnicii. Aparent, în secolul XIII din acest punct era supravegheat traficul plutelor ce coborau cu sare, lemn și stofe pe Crişul Repede, din Transilvania spre Câmpia Panonică. Acum ”Zmeul” nu mai e acasă, noi devenind pentru câteva clipe singurii supraveghetori ai traficului pe Crișul Repede, acum exclusiv pietonal, feroviar sau... de rafting/kayaking, nedezlipindu-ne pentru câteva clipe ochii fascinați de la trenul se șerpuia zgomotos sub noi pe șinele vechi din defileu. Ieșim deasupra copacilor deja desfrunziți, îmbrățișând verticala și admirând pereții înalți și stâncoși ce ne înconjoară. Încălecăm pe-o șa... de stâncă :) și ne găsim într-un mic vâlcel nebănuit și ascuns privirilor îndreptate în sus de pe malul râului. Ne pare cumva că am fi foarte aproape de "Ochii de Bufniță", formațiunea stâncoasă ce marchează fascinant culmile stâncoase ale versantului drept al defileului Crișului Repede. Urcăm mai departe îmbrățișând stânca albicioasă, apropiindu-ne tot mai mult de puntea suspendată, unul din elementele de atracție ale acestei via ferrata. Printre arbuștii singuratici crescuți în crăpături, admirăm peisajul cromatic ce ni se oferă larg... și curând am ajuns la podul suspendat. Pașim pe rând, traversând doar câte unul, legănând ușor puntea. Imortalizăm momentul și ne cocoțăm nerăbdători și pe ultimul pinten de stâncă ce marchează ieșirea din traseu în creasta împădurită cu stejari și fagi arămii, acum scăldați în ultimele raze de soare apune... Zilele tot mai scurte lasă loc generos odihnei, dealurile și văile fiind curând îmbrăcate în negură, fumul sobelor din sate presimțind miros de frig și iarnă. Am terminat - pentru azi - cu zânele și zmeii. Ne retragem și noi, să prindem puteri pentru... piticoți și ce surprize vom mai găsi printre stânci a doua zi :) Duminica parcă și soarele își revendică dreptul la odihnă, nemaiurcând așa de repede sus pe bolta pentru a încălzi văile acum umbroase și răcoroase. Căldura se lasă mult așteptată, scăldând stâncile defileului Crișului Repede abia spre prânz. Echipați din nou cu căști și hamuri, ne înfățișăm la baza stâncii cautând să deslușim linia traseului de via ferrata printre stâncile cutezătoare spre cer. Deja intrați în ritm din ziua precedentă, azi începem cu traseul mai antrenant dintre cele două rămase. Traseul ”Pintenul Acapulco”, ca de încălzire, începe cu o urcare lină până la baza stâncii calcaroase al cărui nume îl poartă traseul. Ne cocoțăm vertical pe turnul de stâncă, ieșind triumfători și veseli în vârful acestuia, de unde admirăm defileul șerpunind minuscul la picioarele noastre. Pășim delicat, ca în pași de balet, peste o fisură pitorească, facem o traversare și deja e timpul pentru o bine-meritată pauză, nu oricum, ci relaxându-ne în hamace suspendate sus-sus deasupra văii, la gura Grotei Vulpii :) Soarele începe să ne facă cu ochiul de după stâncă, așa că o pornim din nou direct în sus cocoțându-ne pe încă un pinten vertical de stăncă, până când traseul îl ocolește aproape complet, și apoi tot drept în sus urcăm o ultimă verticală, ieșind din traseu într-o pădure verde de pini maturi. De aici putem savura priveliștea deschisă asupra întregului defileul al Crișului Repede, de la Unguru Mare până la Castel, întreg peisajul scăldat în lumina aurie, caldă, de toamnă târzie. În loc de streching, la final parcurgem și traseul de via ferrata ”Piticot”, o lungime scurtă și verticală, ce ne aduce repejor din nou în pădurea liniștitoare de pini. Astfel, am parcurs toate cele 4 trasee de via ferrata (momentan) existente pe defileul Crișului Repede, petrecând un nou weekend activ și energizant în natură. Dacă și voi sunteți amatori de via ferrata și doritori să descopriți o modalitate safe de a explora verticalele mioritice, doar dați-ne un semn... :) vă așteptăm cu drag la office@verticaladventure.ro haidem ! :)