Scopul acestei ture a fost sa petrecem un weekend in natura, in luna ianuarie, avand la noi doar o prelata, saci de dormit si ceva de mancare.

Vineri dupamasa pe o vreme nu tocmai prietenoasa plecam doua masini si 7 oameni (Nae, Luci, Markus, Ani, Oana, Mini, Cristina )din care trei baieti si 4 fete +un caine plasat in bena in ultima clipa ,cu destinatia m-tii mehedinti, cu urcare din Toplet pe un drum forestier identificat pe Google Earth ca fiind accesibil auto si urmarind oarecum geografic creasta.

Inainte de a pleca intram pe la supermarket pentru aprovizionare.

Ajungem seara tarziu in Toplet unde voiam sa lasam una din masini pana duminica la intoarcere

Negasind un loc care sa –mi inspire incredere am decis sa mergem in Orsova la ceva cunostinte.

Bun...parcam... apoi ne inghesuim cu totii in Toyota si pornim .Prima proba identificarea podului peste Cerna din dreptul satului .Dupa cateva tatonari nimerim drumul pe langa pastravarie si incepem urcusul.

Drum forestier destul de intretinut dar practicabil doar 4x4 ,urcam sustinut ,ploua marunt si des.Dupa citva kilometri din cauza altitudinii ploaia se transforma in zapada si aproape brusc ne trezim intr-un tinut hibernal inconjurati de copacii incarcati cu zapada care tocmai se punea.

Un décor de basm dar mai putin potrivit pentru a innopta

Cautam un loc de dormit intr-o zona mai plana.

Din mai multe variante propuse alegem sa dormim langa masina sub prelata pe care o ancoram chiar de aceasta plus cativa tarusi si pietre.

Gustam ceva rapid si la somn .

Ne trezim cand se crapa de ziua .Eu am dormit bine dar fetele se pling ca le-a fost frig la picioare desi afara nu cred ca au fost mai mult de -5 grade.

Mancam rapid si adunam lucrurile ,ceata densa nu ne lasa sa vedem prea multe in jur dar chiar si asa decorul este dragut.

Luam decizia sa mai urcam o portiune cu masina apoi pe jos cu destinatia varful Domogled.

Plecam si dupa inca vreo doua sute de metri diferenta de nivel si citiva kilometri de drum suntem nevoiti sa renuntam la masina din cauza zapezii prea mari.

Ne echipam si la drum . Ninge neintrerupt si foarte marunt.

Nu avem o tinta precisa pana unde sa mergem dar in final trebuie sa gasim un loc potrivit pentru amenajarea unui adapost ,pentru asta avem la noi o foaie de cort de 4x5 m si bineinteles saci personali si izolire.

Nu am venit pregatiti de zapada dar asta nu va fi un impediment pentru noi

Ne propunem sa mergem citeva ore si apoi mai spre seara sa ne facem un adapost pentru noapte.

Urmam drumul forestier pe care intilnim si un marcaj banda rosie care urmeaza drumul ,dealtfel marcajul de creasta al muntilor Mehedinti.

Traseul ne poarta printr-o padure de fag mergand constant pe cota de 850 -900 m ,usor ascendant.

Intilnim o prima bifurcatie care ne indica o poteca ce coboara spre Herculane ,o ignoram continuind pe drumul nostru.

Dupa inca o vreme ajungem la o alta intersectie care ne duce spre izvorul Jelerau Crucea Alba, Herculane. Continuam... , in dreapta se deschid poieni si taieturi de padure dar din cauza cetii nu prea vedem mare lucru.

 

Ajungem intr-o poiana mai mare unde drumul se desparte noi urmand varianta care duce in stinga in urcare usoara.

Mini profita de pauza facuta pentru regrupare si isi oblojeste picioarele cu niste plasturi.

Pornim iarasi ,fetele raman in urma admirand peisajul.Dupa o vreme ajungem la o stana ,aruncam o privire inuntru si tragem concluzia :nu prea se potriveste cu imaginea noastra despre ce inseama un adapost.Dar poate devein un loc bun in lipsa de altceva.

Mai incolo gasim o fintina /izvor foarte interesanta prin modul de constructie.Un fel de semisfera cu diametru de 1,5 m si o inaltime de 2 ,facuta din pietre cladite intr-un mal de pamint.

Este déjà ora 3 ,pe Mini o deranjeaza tot mai tare bocancii iar Cristina cea mai putin umblata din grup,simte tot mai greu rucsacul din spate.

In rest moralul este ridicat.Deodata vedem in fata un perete de stanca inalt de vreo 30m cu un izvor amenajat la baza.

Credem ca poate fi un loc bun de adapost.Luci si cu mine ne hotaram sa aruncam o privire mai de aproape in timp ce Ani si Oana se duc sa studieze o stana aflata pe dealul opus.

 

 

Noi gasim un loc potrivit la baza peretelui cu multe frunze si lemne de foc unde pot incapea 7 persoane.

Nae

 

Continuare de Oana..

Decidem sa ne construim adapostul la baza stancii.In momentul cand alegi locul pentru adapost e de preferat sa nu alegi crestele din cauza vantului si nici vaile din cauza umezelii ridicate, prin urmare raman portiunile de mijloc :D. Innoptarea la stana ar fi fost o treaba prea usoara pentru noi.

Asa ca dupa o scurta sedinta ne punem pe treaba. Unii intind tenta intre pomi chiar langa stanca, altii trag frunzele uscate inauntrul adapostului, si construiesc un perete de frunze si bolovani, ceilalti cauta lemne de foc si incearca sa-l aprinda. Toata treaba ne ia cam o ora, dupa care ne punem sa gatim utilizand vatra ce o facuzem langa adapost.

 

  

 

Spre seara a inceput sa ninga si sa viscoleasca. A fost bine ca am mai avut inca o prelata mai mica pe care am folosit-o pentru a astupa intrarea.

Dupa o cina copioasa si cateva ceaiuri Mini si Cristina se hotarasc sa-si incalzeasca totusi cate o sticla de apa pentru a o baga in sac, pe post de calorifer.(O idee foarte buna, dealtfel)

Adapostul fiind destul de bine construit, noaptea temperatura nu scade sub -2 grade, daca am fi inchis si intrarea aproape de tot probabil ar fi fost si mai cald.

Nu stiu de ce dar si mie si lui Ani in noaptea asta ne-a fost tare frig la picioare, Ani probabil pentru ca si-a luat 2 perechi de sosete iar mie nu stiu de ce ( mi se intampla mai rar). Insa fiecare a gasit solutia, Ani a iesit si s-a incalzit la foc dupa care si-a dat jos sosetele, iar eu am mai pus pufoaica peste picioare. Prin urmare amandoua am adormit fericite.

Dimineata am luat micul dejun in adapost. Era cald si bine inauntru iar afara foarte frig.

 

Ne-am strans bagajele, am strans adapostul am curatat si acoperit vatra si la drum. Inainte de plecare ne-am asigurat ca nu am lasat urme vizibile pentru cei ce vor mai trece prin zona.

Ne gandisem sa facem un mic circuit dar din pacate afara era ceata ca nu se vedea nimic dupa 10 metri , asa ca ne hotaram sa ne intoarcem pe acelasi traseu, mai ales ca peste noapte ninsese cam 15 cm.

In scurt timp ajungem la masina. Ne parea rau ca nu am avut schiurile de tura cu noi. A r fi iesit o tura super pe acele meleaguri. Nu ca asa nu a iesit :) .

Concluzie : Desi a fost zapada si noi nu am fost pregatiti pentru asta, a iesit o tura super si ne-am adaptat conditiilor meteo foarte bine.

Oana