Stilul de viață Vertical Adventure

Cine sunt eu?

“Fereşte-te de “falsa vocaţie”…să te aperi tu singur de tine însuţi. Fii mereu stăpânit de teama de a nu te înşela asupra ta, de a nu te lăsa amăgit de aparenţe. Încearcă-ți sinceritatea asupra ta , pentru a o face clarvăzătoare şi folositoare… Caută cu răbdare ceea ce este esenţial în firea ta. Încearcă să-ţi descoperi, puţin câte puţin, adevărata personalitate. Nu-i uşor! Mulţi nu izbutesc niciodată. Nu te zori, căci n-ai nicio grabă. Trebuie să dibui multă vreme înainte de a şti cine eşti. Dar atunci când te vei fi găsit pe tine însuţi, azvârle repede toate veşmintele de împrumut.”  R. Martin du Gard

”Monsieur” du Gard, aş fi tentat să spun, a trăit la începutul secolului XX, deci, la adăpost de frenetica lume a informaţiei şi tentaţiilor media, singura imagine virtuală a sa fiind propria reflexie în oglindă. Şi cu toate acestea şi-a dedicat viaţa şi cariera descoperirii de sine.

Dar cine suntem noi azi? În era digitală când totul se află la un click distanţă? Şi cum ne dăm seama că suntem noi şi nu suntem alţii, cum mă deosebesc pe  mine de ceea ce cred eu că sunt?

Deseori cădem pradă tentaţiei de a crede că suntem ceea ce facem, deci, inginer, medic, electrician, bucătar, miner sau soldat, sau …Social Media Manager, Chief Executive Officer, Online Marketing Assistant, Business Development Manager, Communications and Public Affairs Associate, Online Shop Channel Manager, cu cât mai pompos, cu atât mai important, cu cât mai important cu atât mai mare Eu.

Aţi observat că în momentul în care suntem rugaţi să spunem două vorbe despre noi, inevitabil folosim formula: sunt Andrei şi de profesie sunt jurnalist

Adicătelea sunt ceea ce fac de la nouă la cinci. Și după cinci cine mai sunt? Sunt două entităţi? Cel care lucrează şi cel din timpul liber? Care dintre aceştia doi sunt EU?

Sunt oare un meniu á la carte de obiceiuri, pasiuni, realizări, avuţii, impresii, like-uri, share-uri şi comment-uri? Sunt un rol complex, parte dintr-un scenariu de psihodramă?

Sau oi fi EU cel care mă voalez în mediul virtual? Să fiu eu oare ceea ce arăt lumii despre mine pe facebook sau ceea ce împart pe twitter, sunt ceea ce spune cv-ul meu pe linkedin sau sunt lista de redare din youtube… iar lista de obiceiuri social media ar putea continua.

Sunt ceea ce vreau cu ardoare să arăt lumii despre mine şi vreau cu şi mai mare ardoare să mă conving pe mine că sunt? Sunt rolul pe care mi-l asum în fiecare zi – sensibilul, provocatoarea, glumeţul, misterioasa, fiorosul, prinţesa, tipul rău, inocenta, macho-ul, şefa, tatăl perfect -msau sunt toate acestea în funcţie de moment si cerinţe?

Dar după ce cade cortina şi aplauzele devin surde, după ce reflectoarele se sting şi în sală se sparg ecouri, iar la garderobă aşez atent pe umeraş rolul purtat – în drum spre casă ce rol mai port?

Am revenit de curând dintr-o tabără de dezvoltare personală unde am fost împreună cu o parte din colegii mei de la Vertical Adventure şi încă îmi ţiuie în urechi monologul unui actor care ne-a rugat insistent să nu-l aplaudăm, indiferent de ce va urma să spună, motivând că aplauzele omagiază performanţa de scenă, pe când ceea ce vroia să ne ”povestească” a fost de fapt pentru prima dată când s-a “jucat” pe sine, iar aplauzele ar fi sporit peste puterea suportabilităţii efectul de catharsis…

Azi, în timp ce ecourile cuvintelor pe care urma să le aştern în acest articol îmi tot sunau prin cap, m-am așezat în semn de protest pe canapea, i-am luat Mariei din mâna cartea și am început să citesc la întâmplare; am continuat de unde a rămas şi am ajuns la capitolul Cine sunt eu?

Am mai spus că eu cred în semne?

“Noi nu suntem obiecte, ci procese. Eu sunt în cele din urmă căutarea mea de sine. Exist pentru că mă caut pe mine însumi. Nu mă caut ca să mă găsesc: faptul că mă caut pe mine însumi este semnul că deja m-am găsit.” Mircea Cărtărescu – De ce iubim femeile.

Andrei

Be Sociable, Share!